Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

     Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi...este titlul romanului lui Camil Petrescu, unul dintre scriitorii mei preferati, un roman care se presupune ca s-a citit undeva prin liceu. Zilele astea am vizionat filmul inspirat din roman, al lui Sergiu Nicolaescu- Dumnezeu sa-l ierte, ca eu nu l-as ierta pentru modificarile majore aduse povestii. Ca a fost mare regizor, nu contest, cu ajutorul puterii care i-a pus tot la dispozitie a fost usor. Cred ca multi tineri talentati ar ajunge chiar sa-l intreaca daca ar avea acum resursele de care s-a bucurat Nicolaescu atunci...insa in zilele noastre cu arta mori de foame! In fine, trecem peste! Mi se pare inadmisibil ca domnul regizor/scenarist/actor sa modifice (atat de mult) povestea perfect scrisa a lui Camil Petrescu, si hai povestea ca povestea, ca de la carte la film e nevoie de artificii...dar numele personajelor?!?! Pai numele, vorbind strict din literatura noastra, da calea, destinul si virtutile personajului. Nu se poate ca Stefan Gheorghidiu sa ajunga un Tudor Gheorghiu si nici Ela sa devina Lena! Lena?! Ce inseamna Lena?! Bine ca nu i-a zis Leana! Cum ar fi daca Vitoria Lipan ar deveni Gigica Frunza-Verde si Apostol Bologa ar ajunge Nae Bolovan?! Chiar si daca esti Sergiu Nicolaescu si ai toata puterea de partea ta... nu ai dreptul sa-ti bati joc de cuvantul autorului. O fi filmul o adaptare dupa roman...dar prea de tot!
Ma rog, ambele povesti, atat a romanului cat si a lui Sergiu Nicolaescu, sunt minunate...desi finalul filmului m-a dus putin cu gandul la Apostol Bologa, personajul din romanul lui Liviu Rebreanu, Padurea Spanzuratilor. Spun asta pentru ca in filmul lui Nicolaescu "Ultima noapte de dragoste", personajul alege sa moara pentru un ideal. Nu se sinucide, ci alege sa moara, simtindu-se vinovat ca din cauza dramelor lui personale (din plan sentimental) au murit oameni nevinovati. Minunata idee, perfecta transpunere! Ma fascineaza patriotismul de atunci pentru ca e greu de inteles astazi! Cati oameni si-ar semna astazi condamnarea la moarte in locul onorurilor false? Ce om din ziua de azi ar mai muri pentru un ideal? Oare chiar am pierdut valorile reale si ne lasam calcati in picioare si injositi pentru o bucata de paine inmuiata in untura? Unde sunt oamenii de altadata? Vazand acest film, imi dau seama ca devenim din ce in ce mai putin oameni. Nu recunosc caraterele de odinioara in viata de zi cu zi! Suntem masinarii, vrem ascensiune sociala, adulatie, recunoastere si calcam cadavre in picioare pentru a urca intr-un loc mai caldut. Pacat ca suntem un fel de Dinu Paturica (Ciocoii vechi si noi- Nicolae Filimon) si nu un Stefan Gheorghidiu, sau Tache Gheorghiu al lui Nicolaescu. Iubirea nu mai este ideala, pura, iubirea nu mai este inaltatoare, cade pe loc secund, nu sacrificam nimic sa cunoastem acest sentiment, nu dam doi bani pe iubire si atunci cand o intalnim, o calcam in picioare pentru orice alt beneficiu. De ce nu regasesc pe strazi, intre tineri, iubirea pe care am citit-o in romanele vechi de dragoste si cu care am crescut?! Peste 100, 200 de ani ce carti se vor studia in scoli? Cartile scrise acum abordeaza iubirea de suprafata, fara dileme, fara drame de constiinta- si din pacate cam asta e iubirea zilelor noastre, o mare confuzie a iubirii cu sexul. Scriitorii, in general, se inspira din viata lor sau a apropiatilor... ma intreb din ce ne vom mai inspira noi, noi astia de acum, care am pierdut idealurile, credinta, iubirea, patriotismul, pamantul stramosesc...unde esti tu Caragiale, ai avea atatea inspiratii din societatea actuala!

Gata! Gata cu rautatile! Am cautat cartea Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si am rasfoit-o pentru a cauta niste citate care sa exprime drama iubirii pe care o traia personajul principal. Iata-le:
" Am crezut atata vreme ca eu sunt singurul motiv de durere sau de bucurie pentru femeia mea, iar azi descopeream ca ochii ei sunt gata sa planga pentru altul."
" O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie. Iubesti din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial sa o jignesti, sa inseli atata incredere. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic la urma."
"Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt!"

Tot Camil Petrescu spunea, si e adorabila replica- pe noi femeile ne poate salva cateodata:
"O femeie inseala doar pe cei pe care ii iubeste, pe ceilalti ii paraseste pur si simplu!"

Si pentru ca am vorbit si de Padurea spanzuratilor, iata conceptia de viata a lui Apostol Bologa, o conceptie pierduta in zilele noastre:
"Sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu gandul, gandul cu vorba si vorba cu fapta, caci numai asa vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta si lumea de afara."

Daca timpul nu va permite sa cititi/recititi cartea, va invit sa va delectati cu filmul (desi niciodata un film nu va putea fi mai bun decat o carte)