A fost odata...22 februarie

    Pentru ca e noaptea de 22 februarie, am o insomnie ciudata care ma duce, in valuri amare, cu gandul la iubire; dar la acea iubirea descrisa in Biblie, la iubirea pura, unica, acea iubire cu care ne nastem si pe care nu ar trebui sa o pierdem niciodata.
     Pentru mine ziua de 22 februarie va ramane ziua unui om minunat, unui suflet batran venit pe pamant sa ma invete sa iubesc, sa ma iubesc si sa-mi iubesc viata. Sunt ani de zile de cand a plecat de aici si multe din cuvintele lui mi-au devenit Scriptura. Mi-a fost greu sa inteleg ca nu trebuia sa-mi fie sot, ca nu trebuia sa imbatranim impreuna, el nici macar nu trebuia sa fie tata...el trebuia doar sa ma invete sa iubesc. Am platit in viata asta un pret mare, dar probabil acolo, sus, am ales sa cunosc iubirea adevarata. Cand simti ca poti muri pentru a-i da altcuiva zile, cand vrei sa cari toate poverile lumii pe umerii tai, pentu a-i reda altcuiva libertatea, cand poti sa uiti de tine pentru a-i reda altcuiva zambetul...abia atunci poti iubi cu adevarat. Cred ca acolo sus suntem un intreg, dar coborand pe pamant ne despartim in doua bucati de suflet si astfel, inconstient, ne cautam jumatatea. Eu mi-am intalnit sufletul pereche! A fost ciudat! Am simtit ca il cunosc dintotdeauna, l-am iubit instantaneu, ca si cum il iubeam din vesnicie si il asteptam doar ca sa-i spun asta. Mi-era dor de el, desi era prima oara cand il vedeam. Se intruchipase intr-un barbat perfect, modest, integru, romantic, caritabil, generos, tandru, atent, rabdator...o, Doamne...as insira aici toate calitatile posibile si tot n-as termina in a-l descrie. Eu nu eram asa, eu eram urata, slaba, fricoasa...el m-a luat in brate si mi-a corectat, iubindu-ma infinit, fiecare eroare, fiecare pierdere, fiecare lipsa a completat-o prin iubirea lui. Ajunsesem sa-i seman, asa cum seamana norii albi de pe cer. M-a pregatit pentru furtuna ce avea sa urmeze...am incercat si inca incerc sa rezist acelei furtuni.
     Iubirea adevarata nu moare niciodata, mocneste in interior, se transforma in iubire pentru viata, pentru oameni, pentru animale, pentru scris, pentru Dumnezeu. Nu exista a iubi mai mult sau mai putin, exista doar a iubi! Sunt sigura ca in alta viata voi alege un destin care sa o incununeze de mii de ori mai frumos ca acum si nu vor mai exista zile in care, in loc de la multi ani, sa aprind o lumanare.