Dor de tata

M-ai lasat singura, tata!

Cand vine dimineata mi-e frica. E prea multa lumina si nu te mai pot simti. De ce rasare soarele in continuare? Eu nu am nevoie de el. Nici tu nu ai! Tata, dar de ce au crescut urzici salbatice in locul gladiolelor tale albe? Si de ce via nu mai rodeste? Nici trandafirii tai nu mai au parfum! De ce, tata? Stii, Dambovita creste, astupa malul. Mi-e frica, tata! Nu, nu mi-e frica de inundatie! Ape mari am mai vazut! Mi-e frica de urma ta! Se sterge, tata! Valul sterge pasul tau si eu nu il pot reconstrui. Nici nu stiu daca merit! Dar nu pot! Eu iubesc oamenii, cum tu m-ai invatat, dar nu pot iubi viata fara tine! Hai, tata, rodesc pomii! Regina Noptii are parfum si trifoiul va da floare. Hai, ca trebuie sa le culegi! E dimineata unei nopti prea calde de iunie. Tu acolo, eu aici. Salcamii tai s-au uscat si buruienile au invadat gradina. Invata-ma, tata, sa am grija de viata mea! Eu am ramas copil in urma ta. Sa stii ca in seara asta luna scade. Trezeste-ma si trimite-ma sa adun stir. Si cucuveaua aia inca mai canta. Tu stii de ce? Oare, de dor de intalnire? Gata, tata, plec la culcare. Ma intreaba mama de tine si nu stiu ce sa-i zic...