M-am indragostit de tine! Gata! E sigur! Am auzit cand mintea i-a confirmat sufletului! Pana acum gasea tot felul de scapari, ba ca esti nesuferit, ba ca esti ingamfat, ba ca esti pretentios, ba ca esti morocanos, ba ca esti prea mic, ba prea inalt, prea slab, prea gras. Ajunsese sa-i spuna si ca esti prea frumos! Auzi tu, si-a permis sa te critice ca esti prea frumos! Ha! Dar sa stii ca sufletul n-a stat linistit si a scos imediat resursele de bunatate si de caldura si, printr-o polologhie specifica (n-ai vrea sa o auzi), i-a transmis mintii ca si eu sunt la fel de frumoasa, sunt chiar asemeni tie. N-a avut incotro, a trebui sa accepte. Am fost suparata pe minte, pai si-a permis sa inventeze o intreaga poveste murdara despre tine, cum ca tu iubesti pe alta, ca alta iti tulbura noptile si-ti trezeste simturile, cum ca ochii tai admira alte forme si ca buzele tale tanjesc dupa o alta sarutare! Gandise ea ca in ziua aceea, in parc, cand ploua si tu nu aveai umbrela, o asteptai pe ea si ca atunci, in fata teatrului, cand erai trist si abatut, tocmai o vazusei la brat cu altul. Saracul sufletul meu, nu mai vroia sa stie de tine. Si apoi a mai fost si scenariul ala diabolic in care tu, cu sticla de vin rosu in brate, te duceai grabit undeva, probabil spre ea, si cosmarul acela cu voi doi imbratisati. Nu vrei sa stii prin ce chinuri a trecut bietul meu suflet. O perioada mintea castigase. Te trecuse in rezerva, erai ranit in razboiul cu dragostea si nu lasa deloc privirea sa te caute. Treceai pe langa mine si ma faceam ca nu te observ. Sufletul meu se intorcea dupa tine, te-ar fi invitat la dans, dar se temea de respingerea ta.
De curand i-am dat de lucru mintii. I-am sugerat ca ar fi bine sa iubesc pe domnul acela cu chelie si cu ceas de aur. Stii ce a facut? S-a concentrat intens pe el si imi transmitea ironic, din cand in cand, ca tu esti doar un biet artist. Habar n-are ea ca sufletul meu adora arta! Abia atunci am putut sa-mi dau seama ce minunat esti, ce zambet perfect ai, ce ochi plini de caldura, ce gropite jucause au obrajii tai si parul tau negru si carliontat cade perfect peste umeri... Imi place cand iti pui masca seriozitatii si devii sobru; esti exact ca un cavaler ce imbraca armura. Esti adorabil! Da, m-am indragostit de tine exact ca o adolescenta care se amorezeaza de profesorul de matematica sau de fizica sau de istorie. Si ce?! Eu am curaj sa te invit la dans!
Mintea te-a analizat indelung si mi-a transmis un catastif de ganduri despre tine, unele mai negre ca altele: ca esti impunator si rece, insensibil si nemernic, dur in fapte si taios la vorba, prea cumpatat pentru mine. Ca esti superficial in dragoste, ca esti constient de farmecul tau si ca astepti femeile sa ti se inchine...of, mi-e atat de greu sa o contrazic aici, la partea cu femeile! Le vad cum mor dupa tine, le vad cum iti sorb cuvintele, le vad cum transpira langa tine, le vad dorinta de pe chip, dar tu sa nu crezi ca femeile astea sunt capabile de sacrificii pentru tine! Nu! Sa nu le crezi buzele muscate si ochii umezi! E doar pura pasiune! Si eu te-am dezbracat de mii de ori, si eu am facut dragoste cu tine in zeci de nopti, chiar si in tramvai, dar abia azi mi-am dat seama ca esti mai mult decat un barbat frumos. Esti nobil, esti inteligent, esti integru, esti artist, esti tandru- imi dau seama dupa felul in care iti strangi pumnul, esti misterios, prea misterios cateodata, esti glumet si simt franturi din inocenta copilariei in rasul tau, esti timid si curajos in egala masura.
Ti-as da un joben si te-as invita sa castigam bani zambind trecatorilor la colt de strada, sa vindem vise muritorilor si sa ghicim in palma tigancilor. Ti-as propune sa ne jefuim de zambete si sa le imprastiem in piata, sa plantam flori pe bulevard, sa prindem timpul si sa-l dam copiilor, sa mancam acadele si sa le impartim cu cersetorii. Cu tine de mana, as scrie o carte despre mare, as sculpta aerul, as picta iubirea, as dansa desculta in varf de munte si m-as impiedica doar de stele. Dar n-am curaj sa-ti spun ca te iubesc, n-am curaj nici macar sa-ti zambesc, nici acum nu stiu unde te duceai asa grabit cu sticla aia de vin rosu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu