Ajutor! Moare Arta!

   "Dragul meu cavaler, de focul noptilor traite si de lumina zilelor ce vor veni, te astept negresit la Sinaia. Aici aerul e mai curat si-ti lasa mintea mai libera. Vom scapa impreuna de fraie! Planurile noastre sunt marete si DEPASESC orice GRANITA. Biletul de tren e doar dus si este in plic. P.S: Sper ca ai schimbat-o pe Olga si ca ai divortat-o de mitocanul ei sot! Stii si tu ca nu o merita! Olga are nevoie de libertate si de iubire! Sa aduci cu tine manuscrisul si economiile. Urmeaza zile pline! Voi fi pe peronul garii, asteptandu-te! Te iubesc!"

     Este un fragment dintr-o scrisoare de dragoste din anul 1957. Cu mare curaj il scriu aici; face parte din ultima mea nuvela pe care o apropii de final. O iubire tragica dintre un scriitor al acelor vremuri si o evreica. Nu stiu daca iubirea e tema principala, sau conditia artistului de atunci, care era la fel de tragica (sau mai tragica) ca si acum. Poate fragmentul e doar un pretext pentru ce am de spus, pentru ca in noaptea asta vreau sa injur! Moare arta! Moare Eminescu! Moare Caragiale! Moare Eliade! Moare Sadoveanu! Mor toti si murim si noi cu ei!
     Scriind imi dau seama cat de multe asemanari, dar si mari deosebiri, exista intre anii de dupa Al doilea Razboi Mondial si ziua de azi, vorbind strict din punctul de vedere al artistilor, mai ales al scriitorilor. Atunci ajungeai sus daca erai cu Partidul, azi ajungi sus daca esti pe tv, atunci, in acea cruda perioada, nu prea conta talentul daca in scrierile tale nu "vedeai lumina de la Rasarit", acum nici nu mai vorbin de talent, vorbim de comercial si de mari bloggeri care arunca "chestii" pe pagini si ajung celebri. Atunci mureau poeti si prozatori pentru a-si apara scrierile, azi ne delectam cu texte ieftine si usoare, articole de duzina, usor de digerat, luate de prin presa sau inspirate de pe site-uri de rahat cu nume sonore. Azi, daca avem bani, scoatem carti pe banda rulanta, cred ca si voi ati observat ca toate vedetele lanseaza cate o carte, ba cu tema culinara, ba astrala, ba conjugala, ba mai mult, scot si carti de sfaturi, la care adauga cateva poze "marfa", facute de X- mare fotograf si iata ca prostimea cumpara! Mai sunt si autori adevarati, dar, din pacate, sunt putini, atat de putini ca nu razbesc multimii si operele le stau prafuite prin rafturi dosite. Sper ca macar Uniunea Scriitorilor sa nu vanda locuri! Ne indobitocim, fratilor! Unde dracu se duce arta? De ce schiopateaza toti artistii? De ce exista actori care vand bomboane la colt de strada, pictori si sculptori care deseneaza tatuaje, muzicieni care canta la metrou? Aaaa, sau, pardon, asteptam sa moara ca sa-i recunoastem! Uitasem ca post-mortem e mai bine vandut! Cui ii pasa ca exista oameni care-si vand cartile vechi, cartile iubite, cartile muncite, la mijloc de bulevard, pentru un colt de paine? Sunt absolut convinsa ca plang aproape singura aici; multi se uita la Capatos, multi isi fac griji pentru ziua de maine, altii asculta manele iar altii sunt prin cluburi si cafenele de Dorobanti. In fine, eu m-am descarcat! Noroc ca pot sa-mi arunc o parte din furie pe dragele mele personaje!