Cu ani in urma
am intalnit o pasare mica, lovita, cu aripile frante, zbatandu-se intre trecut
si viitor! Am cuprins-o cu toata puterea bratelor mele, mici pe atunci, mi-a
fost draga si am invelit-o cu dragoste pura. Am ingrijit-o zi de zi, an de an
si ma uimea cat de frumoasa crestea, ce penaj superb, ce ochi stralucitori...
am numit-o porumbel pentru ca era sfanta pentru
mine! Am trait pentru ea, am luptat pentru ea, am continuat pentru ea! Nu
vroiam sa fie inchisa in colivia unui destin urat, nu vroiam sa fie prinsa
intr-o cusca otravita! Si anii au trecut... Acea pasare mica, neajutorata,
abandonata, s-a transformat in vultur... un vultur cu penaj si ochi de
porumbel! Un vultur hain ce se hranea din durerea mea si ciugulea cu sete
ramasitele vietii mele... Am ingrijit si am iubit un vultur! Ce tare m-a
inselat penajul si cantecul dulce! A adunat frimitura cu frimitura
prosperitatea, a strans avar bucatelele de implinire si astfel a invatat sa
zboare! Dar era vultur si a zburat prea sus, pe culmi de avaritate, desfrunzite
si secate de moralitate! Se intorcea mereu mai sarac de mandrie, mai gol de
decenta, mai pustiu de sentimente! Credeam ca ma iubeste, dar vulturul nu stia
iubirea, nu invata recunostinta, el doar vana! A asteptat sa curga prima
picatura de sange si a atacat! Cu gheare murdare de gunoi, cu ciocul mirosind a
cadavre m-a sfasiat uitand ca inca n-am murit! A devorat cu lacomie toti anii
de grija, de iubire, de devotament. Si-a desfacut aripile si mandru s-a inaltat
deasupra lesului; din ochii vicleni, sclipind murdar, ma sagetau cuvintele:
"Nu mai am nevoie de tine!"