In camera doar un pat, un semineu si ea. Doarme adanc, goala, acoperita partial cu o matase alba. Ea nici nu stie ca stau la doar trei metri de ea si o privesc. Aproape ca imi vine sa-i strig la ureche: "Doamne, cat esti de frumoasa!", insa tac si-mi ascult doar gandul. Il aud, e ca o soapta in camera goala. Zambesc multumit in sinea mea, si-mi spun: "Bravo! De data asta te-ai intrecut pe tine!".
O mai privesc putin si ma gandesc cum sa ii spun: "Iubita mea, s-a intamplat ceva extraordinar, pot sa..". Mda... Cum dracu sa ii spun fara sa reactioneze aiurea, fara sa se sperie, fara sa fuga!? Cum sa ii spun: "Stii... eu pot sa zbor, eu pot misca lucrurile doar cu mintea?!" Uite, chiar acum iti acopar trupul fraged cu matasea alba doar prin simpla miscare a mainii de la distanta!
Ma departez usor de ea si imi iau zborul de pe terasa apartamentului cautand o cladire, un loc inalt, ceva mai aproape de Luna, sa pot gandi clar si sa gasesc o solutie. Cum sa ii spun ce minunatie mi s-a intamplat? Ma asez pe varful unei cladiri si privesc Luna. Este atat de frumoasa, de mareata, de rece. E departe! Dar stiu ca pot ajunge intr-o secunda pana la ea! Hehehe, pana si simturile sunt altele, sun mai puternice, pot sa-mi vad iubita cum doarme chiar si de aici, de pe cea mai inalta cladire din oras! "Sunt bun!" imi spun si zambesc din nou satisfacut.
Trebuie sa ii spun tot, dar cum sa incep? O sa incep cu inceputul! Da! Trebuie sa o pregatesc emotional inainte! Poate totusi nu se va speria asa cum cred eu, poate se va bucura la fel de mult cum ma bucur si eu. La urma urmei, ma iubeste foarte tare, simt asta, stiu asta! Si eu o iubesc, eu am ales-o si o iubesc. E frumoasa mea!
Se aud sirene. O salvare si cateva masini de politie opresc in fata blocului nostru. Ce cretini! O vor trezi idiotii cu atata zgomot! Doarme atat de adanc si e atat de frumoasa! Dar ce s-o fi intamplat? Un furt, o crima, o bataie, un infarct?! Hehe! Acum ca am abilitatile astea, trebuie sa devin un justitiar, ca-n filme, Superman sau Batman! Nu! Nu Batman, ca ala in afara de motocicleta aia, nu are nimic interesant, plus ca eu sunt mai istet si clar, mai frumos! Zambesc din nou si decolez de pe acoperis. Mai dau doua ture printre nori sa ma obisnuiesc cu zborul. Ce senzatii ciudate! Corpul este atat de usor si nici vantul nu-l simt, desi la viteza asta ar trebui sa imi smulga pielea de pe fata. Imi plac noile proprietati capatate! Nu simt durere si nici nu ma pot rani! Zambesc din nou! Sunt fericit! Ma inalt, cobor, ma joc printre stele! Nu e rau, nu e rau deloc!
Aterizez in fata blocului si ma gandesc sa intru pe usa principala, ca tot omul normal! Fac abstractie de masinile de politie si de salvarea parcata la intrare. Urc scarile in graba. Mi-e dor sa-mi vad iubita. Vreau sa deschid usa blocului, cand o voce ma surprinde:
- Hei, ce crezi ca faci?
Simt ca mi se adreseaza si ma intorc incruntat. Imi pare familiara vocea, dar nu cunosc persoana din fata mea.
- Da, zic eu. Ce vrei? ma surprinde vocea mea, e atat de clara! E prima oara cand vorbesc de cand mi s-a intamplat minunea!
- Te-am intrebat ceva. Ce crezi ca faci? Unde te duci?
- La iubita mea, am ceva extraordinar sa ii spun.
- Ca poti sa zbori, asa-i? Asta vrei sa ii spui?
- Ha! Ce tare! M-ai vazut? Esti prima persoana care m-a vazut zburand! Te rog sa nu spui nimanui, e secret! Vreau sa fiu Justitiar si nu trebuie sa stie nimeni care e adevarata mea identitate!
- Presupun ca atunci cand stateai cocotat pe varful cladirii aleia, te-ai gandit si la un nume de scena, nu? zise femeia din fata mea razand cu pofta, chiar enervant.
- Daca tii sa stii neaparat, ei bine: nu! Ma rog... nu inca, dar cand o sa gasesc, o sa fii prima care o sa stie, de fapt a doua, dupa iubita mea. Iar daca o sa spui cuiva cine sunt cu adevarat, va trebui sa te omor! adaug eu mandru si si zambind cu o oarecare superioritate
- Mda... mai esti si arogant pe deasupra... Ideea e ca nu poti sa ii spui. Si daca vrei, nu ai cum sa ii spui!
- De ce? zic eu, uitandu-ma surprins catre ea.
- Bai Superman, de cand ai inceput sa zbori, ai atins pe cineva? Ai atins-o pe iubita ta?
- Nu. Nici nu m-am gandit la asta. De ce intrebi?
- Fa-mi pe plac si incearca sa lovesti ceva.
"Stii vorba aia, ai grija ce iti doresti?", zic eu in mintea mea, si ma indrept bucuros spre ea si ii dau o palma. - Nu pe mine cretinule, loveste orice altceva in afara de mine! Plus ca eu sunt FEMEIE! Nu dai in femei dobitocule!
- Uoooh! Scuze! A durut?! zic eu cu un zambet ciudat in coltul gurii.
- Ah, incepatorii astia! Incearca altceva, de exemplu sa deschizi usa de la intrare!
Fac un gest cu mana de la distanta si reusesc sa o deschid.
- Vezi ce tare sunt? zic eu mandru catre ea.
- Nu cu mintea, cu mana! tipa ea la mine, dandu-si ochii peste cap.
Ma indrept spre usa si vreau sa apuc manerul. Raman blocat, fara reactii! Simt un fior rece pe sira spinarii.
- Ce dracu...?!
- Esti mort, idiotule! De asta nu poti atinge nimic material, nu te vede nimeni si nu poti atinge pe nimeni.
Ma cuprinde un sentiment de frica combinat cu ura si dispret pentru tot ce ma inconjoara. Racnesc! Tip atat de tare ca m-ar putea auzi tot pamantul.
- Nu mai urla, ca nu te aude nimeni! continua ea pe un ton calm. Si, crede-ma, ca nu mai am starea necesara, dupa atatea secole, sa mai inghit urletele voastre de disperare.
Nu o mai ascult. Ma gandesc la iubita mea si intr-o clipa sunt langa ea in pat. O privesc lung si-i spun cu voce tare langa ureche: "Esti atat de frumoasa!"
- Da, este! aproba femeia care continua sa ma insoteasca. Va trebui sa o lasi in pace. Locul tau nu mai e
langa ea.
- Nu! Nu! Nu!
- Ba da! Te astept jos, dar grabeste-te, nu avem toata noaptea la dispozitie.
Femeia dispare iar eu raman singur langacea cu care am crezut ca o sa imi petrec tot restul zilelor. Rad ironic: pana la urma cam asa a si fost!
- Te iubesc atat de mult! Izbucnesc in plans si o durere cumplita ma cuprinde, de fapt e un sentiment ciudat: e un amestec de durere si de bucurie. Nu stiu de unde vine bucuria, dar ma simt din ce in ce mai invadat de bucurie. Durerea dispare.
- Hai odata! se aude vocea femeii de afara. Mai am treaba! Nu esti singurul din noaptea asta care a murit!
Vreau sa o sarut, dar nu reusesc sa-i simt trupul. O privesc cu un amestec de tristete si bucurie. Nu mai vreau sa zbor. Cobor scarile incet, de ce sa ma grabesc?! Ma asteapta o eternitate! Pe scarile blocului ma intalnesc cu doctori si politisti care incearca sa resusciteze un corp intins pe jos. Ma uit atent: e corpul meu! Zambesc cu mila. Il las acolo si ies in strada.
- Gata? Esti pregatit?
- Pregatit pentru ce?
- Sa treci Dincolo!
- Si, ma rog, cum te pregatesti sa treci Dincolo?
Femeia ma priveste si zambeste scurt, luandu-ma de mana.
- Apropo, nu te-am intrebat, tu cine esti?
- Eu sunt Shalimar, Colectorul de Suflete.
Adaptare dupa un text de Teodor Nicolae
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu