Despre fericire si iubire...cu tine!

     Sufletul pereche...uf, pe cat de greu il intalnim, pe atat de usor ar trebui sa-l recunoastem! Este ca si cum ne-am reintalni cu noi in varianta masculina, este ca si cum ne-am privi intr-o oglinda extraterestra. Este ca acel cutremur benefic, care reaseaza placile tectonice la locul lor si astfel, evita dezastre mult mai mari. Este ca atunci cand reintalnesti un parfum din copilarie sau ca atunci cand iti amintesti ceva ce habar n-aveai ca stii.

 Uitasem ce este fericirea, candva cred ca am stiut... dar a fost atat de demult... Unii zic ca se masoara in clipe, altii spun ca este intelepciunea de a te bucura de insasi viata, fara retusuri... Eu am inteles fericirea prin prisma durerii, a tristetii, a singuratatii... credeam, pana azi, ca in momentele de liniste sufleteasca eram fericita. Dar nu! Erau doar momente de impacare cu trecutul. Sunt ani de zile de cand nu am mai fost fericita, ani in care nu am mai iubit. Am dorit, am insistat, am pacatuit... dar nu am mai iubit. Sunt stangace, nu stiu sa scriu despre perfectiune, despre fericire, despre implinire... asa ca voi scrie despre tine! Tu, tu esti raspunsul rugilor mele... Si da, cateodata primim mai tarziu pentru a pretui mai mult... Mi-e rusine sa cred ca merit, dar mi-e frica sa spun ca nu merit! Privirea ta o cunosc dintotdeauna, vocea ta am mai auzit-o undeva, tu nu trebuie sa-mi spui nimic, iti inteleg gesturile, iti simt inima... ne cunoastem de-o eternitate de ani...  Tu m-ai redesenat, bratele tale mi-au dat viata, te-am auzit soptindu-mi iubirea intr-o limba straina mie dar totusi atat de cunoscuta. Ingenunchez in fata ingerului care te-a invatat sa zambesti, ingenunchez in fata Lui pentru sufletul cu care te-a binecuvantat. Te-ai nascut departe de mine si m-ai cautat. Te-am asteptat. Cultura ta imi remodeleaza traditiile, principiile tale ma intaresc. Invat sa-ti spun in toate limbile pamantului ca <te iubesc!>