Barbatul...ca un teren agricol! Il vad, e verde, e roditor,
e frumos...il vreau! Lupt sa il am, fac compromisuri, ma maschez, invat
tactici noi de agricultor... Intru cu bocanci plini de noroi pe
pamantul fertil, analizez recoltele anterioare...sunt bune! Il cumpar la
pret mare pentru ca merita. Gata! Este al meu! Il posed! ... Si acum?
Ce sa fac cu el? Recoltele anterioare nu-mi folosesc la nimic, imi dau
seama ca nu pot cultiva ceea ce vreau eu; dar pamantul e negru, pot
cultiva orice pe el... orice... dar nu ceea ce vreau eu, nu am clima
necesara. Cultiv ce trebuie, cultiv ce vor altii... sunt mandra ca e al
meu. Il posed! Agricultorii il invidiaza, eu nu. Cu siguranta al meu are
rodul cel mai bogat, dar nu rodul pe care mi-l doresc, e rodul lui, al
pamantului, e tot ceea ce el poate oferi mai bun! Ani de zile aceleasi
plante, il sec...a devenit steril! Imi dau seama ca nu merita sa schimb
cultura, eu pot, dar alt sistem de irigatii, alte masini agricole... nu
merita! Pot avea un pamant si o clima perfecta in alta parte si acolo sa
devin si eu mandra de recolta mea! Las in urma un pamant uscat, crapat,
plin de ciulini si plante moarte... il dau in arenda cu gandul ca in
viitor voi mai alerga, poate desculta, pe el. Plec! Caut! Pe drum o
intrebare ma macina... oare eu stiu sa iubesc sau doar sa posed?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu