Frumusetea sufletului tau, puritatea privirii tale, intelepciunea
vorbelor tale... tu... tu dai sens trecutului meu, tu dai culoare
lacrimilor mele, pui aroma toamnei in prezentul meu... imi incununezi
fruntea cu palmele tale, transformi zambetul meu intr-un sarut
prelung... Cine esti? De ce ma adori? Nu te merit... cateodata mi-e
frica... oare tu imi vorbesti? Parfumul tau... o Doamne, parfumul tau ma
sperie... ma ingrozeste, dar ma face sa inchid ochii si sa-mi doresc sa te patrund! Vreau sa te prind de mana si vreau sa te intorc din prapastia in
care vrei sa sari... dar ma opresc... mi-e frica, daca ma apropii prea
mult voi sari cu tine...
De cateva secunde, sunt fericita! Iti
multumesc pentru rabdare si pentru lacatul de fier cu care am inchis cea mai trista si
urata poveste de dragoste din viata mea. Ma simt ca un pescarus, sunt
libera si iubesc marea... iar tu, tu esti imensitatea cerului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu