sâmbătă, 8 februarie 2014

Tu stii cine esti?


     Cum sa te numesc? Femeie? Nu, nu esti femeie... inspiri mila si dezgust! Nici tu nu cred ca stii cine esti! Cum ai putut sa fii confidenta mea si pe furis sa-mi devastezi iubirea, cum ai putut sa ma incurajezi sa arunc la gunoi barbatul pe care il iubesc si in tot acest timp tu sa-l culegi de pe jos si sa-l cureti cu atata sarguinta? Crezi ca-ti va multumi? Speri ca te va iubi? El e doar un... mascul care isi completeaza lista trecerii prin viata, el crede ca puterea, realizarea si succesul constau in cat mai multe nume goale pe o foaie plina. Varsta ta are o imaturitate si o naivitate ciudata! Oare oglinzile tale deformeaza realitatea asa cum face si mintea ta? Oare nu ai trait adolescenta la timpul ei? Oare singuratatea si tristetea si intunericul caminului tau ti-au umbrit gandirea? Nu este niciodata tarziu sa iubesti... dar nu iubi ce este al meu prin propria-mi definitie! Unde este ratiunea unei femei care vrea sa-si educe copiii moral si decent? Anii care au trecut peste tine si-au lasat amprenta negativ. Oare esti oarba? As prefera sa cred ca esti oarba si nu proasta cat sa te lasi inselata intr-un mod josnic doar pentru o noapte de amor... Visele, visele tale ma fac sa plang, dar nu de emotie... ci din compasiune... Sunteti doi actori extraordinari dar v-ati ales foarte prost spectatorii... Este o piesa de teatru ieftina, de prost gust... mi-ati lasat un gust amar si nu as vrea sa-l impart cu nimeni! Tu, tu, femeie care vrei sa primesti afectiune si atentie... de ce le cauti in lumea mea? Lumea ta e chiar asa putina si urata? Tu, care ti-ai creat o imagine absurda, telenovelistica asupra iubirii, de ce ai intrat in lumea mea cu bocancii tai murdari de ani de zile de tristete si monotonie si ai crezut ca-mi poti fura speranta? Nu ai ce face cu speranta... mai multe rani iti va lasa!
      Esti mai goala si mai trista ca o epava uitata intr-un port inchis! Esti ca o balta pe care vantul rece si uscat a secat-o... se vede doar noroiul! Stii cum ma simt cand te privesc? Ca si cum as privi un peisaj de toamna tarzie... copaci goi si frunze moarte, frunze care se arunca la picioare, sfarsite, galbene si uscate... iar eu le calc... la mine vine primavara... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu