Un perete imens din sticla desparte camera calduroasa de nametii de afara! O padure alba, adanca se intinde in fata mea, o liniste asurzitoare in casa, o viata intreaga de trait afara, printre fulgi si bulgari de zapada! Il vad, il admir, barbat frumos, cu par negru! Se apleaca lent spre jar si arunca cativa butuci, privind melancolic scanteile ce sar. Pare a fi artist, pare genul care analizeaza lumea, alege ce-i place si tace mult, zambeste doar din dragoste si are privirea indiferenta pentru restul lumii. Pe jos vad urme de vin rosu varsat si scrumiera imbacsita de chistoace, fumeaza cu pasiune in continuare, imi plac buzele lui groase si felul in care duce tigarea spre ele, imi place glasul lui cand ma striga, dar ma infioara tacerea lui. E doar un barbat, poate un alt barbat, dar este un artist si un artist intelege dincolo de perdelele unui suflet gol, ratacit si pierdut in tristete. Pare perfect, dulce, atent la fiecare cuvant. Stau in prag si-l privesc; fredoneaza o melodie, bate ritmul cu piciorul, imi pare din nou atat de frumos ca ma ingrozesc de ce as putea simti pentru el. Ma vede, ma cheama langa foc si spune ceva nesemnificativ despre gerul de afara. Ii zambesc ca si cum l-as fi inteles si ma las langa el, incet, cu frica sa nu-mi auda gandurile! Desface o alta sticla de vin rosu si-mi aprinde tigara. E un domn dintr-o veche poveste, e o casa din alta lume, suntem doi straini, ma intreb si acum daca indragostiti! Ninge afara, usor se lasa intunericul, ne asteapta o prima noapte impreuna! Imi promite sa ma invete sa cant la chitara, ma fascineaza vocea lui autoritara, isi cauta cuvintele potrivite sa nu ma supere, el nu stie ca mi-e atat de greu sa ma supar pe felul lui de a fi! El nu stie ca poate nici nu voi avea timp sa invat sa cant o melodie intreaga. El nu stie cat de scurt mi-e timpul si cat imi doresc sa fac toate nebuniile lumii. Prinde chitara si o urca in bratele lui, devine misterios dintr-o data, inchide ochii si canta, canta atat de frumos si de trist, canta ceva ce nu cunosc dar imi place! Il ascult tacuta si ingandurata, ce ar zice el daca ar sti ca il ador? Poate ar canta o melodie mai vesela sau poate nu ar mai canta deloc! Nu vreau sa ma vada si ma retrag in spatele lui, nu l-as putea retine, nu l-as lasa niciodata sa se ghideze dupa un ceas, el nu poate fi restrictionat de alegerile mele, el merita libertatea de a-si alege singur destinul, de a-l conduce si de a-l trai pana la capat! Ii admir parul carliontat si spatele masiv, incerc sa-i ating pielea dar ma retrag cu frica! Nu cred ca am voie sa il ador! Ma prinde de mana si ma trage in bratele lui, ma vede speriata si-mi sopteste ca nu se intampla nimic, doar ma invata sa tin chitara intre maini! Ma cuprinde toata si zambeste, isi pleaca usor capul pe umarul meu si-mi atinge obrazul cu parul, incearca cateva acorduri cu mainile mele, insa eu sunt incremenita de dorinta carnala ce mi-o provoaca! Canta cu mine, in mine, pentru mine... Nu are degete lungi si cu toate astea mainile lui sunt atat de frumoase, de perfecte, sunt facute sa cante, sa atinga, sa sclupteze formele unei femei, sa picteze clipe de pasiune intr-un corp sarac de dragoste. Trezeste intrebari in mine, dorinte, dureri, pasiune. Zambesc si vreau sa uit ca maine mor! Renunt sa mai gandesc si ma las purtata de bratele lui in toate ritmurile lumii, buzele se ating si canta melodii uitate- unele necunoscute, corpurile se misca in acorduri de vals, tango, flamenco, rock si iar rock, este un barbat desavarsit si este al meu, il ador in toate limbile pamantului si refuz sa cred ca maine mor! Imi incurc degetele in parul lui carliontat, imi mangaie ochii cum n-a facut-o nimeni inainte. Acum chiar vreau sa traiesc viata in bratele lui, pe muzica lui! Deschid larg fereastra spre padure! E trecut de miezul noptii! Sar goala zidul si alerg desculta spre padure, ma arunc in zapada si ma invelesc cu ea. Ma zbat! Il iubesc! Vreau sa nu existe timp! Il privesc, iar e perfect, e gol si e perfect, vine agale spre mine cu un pahar de vin rosu in mana, ingheata langa mine repetand ca sunt superba; ce cuvant frumos, ce barbat frumos mi-l spune! Maine dimineata vom sorbi impreuna din cafeaua fierbinte si ne vom promite o dragoste fantastica... nu merita sa-l chinui, dar maine dimineata eu nu voi mai fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu