In visul de aseara erai imbracat in alb... asa cum imi
placea mie sa te vad... erai printul din povestile pe care mi le
spuneai adeseori, cand ma cuprindeai in brate si priveam cerul
tarziu... M-ai mintit... povestile tale aveau toate un final fericit...
si parca te aud spunandu-mi ca va fi un final fericit, tu esti parte
din mine acum, esti doar in sufletul meu... dar ma astepti acolo... Tu
iubeai muntele, eu adoram marea... in visul meu plaja calda, aurie se
continua cu verdeata muntelui si florile, nepamantesti de frumoase,
faceau cununa peste corpurile noastre... Dansam... tu nu stiai sa
dansezi dar acum m-ai invitat la dans si petale albe si mov se
scuturau... M-ai lasat sa te surprind in poze, ce ciudat... nu-ti
placea inainte... si eu cu atat am mai ramas... Am alergat in mare, ma
priveai si zambeai, stiai ca te voi stropi dar nu mai fugeai de mine...
Si rochia alba s-a udat... marea mi-a astupat pletele blonde... ultima
privire... mi-ai facut semn sa nu ma grabesc, tu esti acolo si ai timp
sa ma astepti... tu ai tot timpul de care am eu nevoie acum...
De dimineata am alergat pe malul marii. Speram sa mai gasesc bucati din umbra ta, speram sa mai calc pe urma pasilor tai. Speram sa mai fii acolo...azi-noapte erai...era doar marea, singura si surda...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu