Pentru și despre tine

  

  Esti un barbat precum o casa imensa pustie, o casa cu multe camere... goale. In multe dintre camerele tale nu intra niciodata soarele- nu are cine sa-ti ridice draperiile, la etaj miroase a mucegai, iar in camerele de la parter se simte parfum ieftin de femeie... Oglinzile tale reflecta pozitii obscene cu femei usoare, scarile incolacite sunt scluptate cu orgasme si saliva... Am urcat intr-o zi in mansarda... era praf si erau multe vechituri... tu le spui antichitati sau amintiri... nu am avut ce alege pentru a-ti redecora prezentul... Printre chistocuri de tigari cu urme de ruj si sticle goale de vin rosu, nu am gasit un <te iubesc> atat de sincer incat sa-ti fiu supusa menajera. Ai o camera pe care as dori sa o patrund, ar putea fi camera noastra, are vedere spre gradina, are icoane si ferestre largi prin care lumina sufletului meu s-ar juca in voie... dar tu, tu ai pierdut cheia... si lacatul trecutului tau atarna atat de greu... Vroiam sa-ti intru in casa pe ascuns, cu cheia de rezerva ce ai uitat-o pe noptiera mea in seara despartirii noastre, vroiam sa trag draperiile grele, sa strang cioburile petrecerilor tale, sa arunc lenjeriile damelor pe care cu placere diabolica le-ai colectionat, sa pun tuberoze la etaj si sa lustruiesc cu lacrimi scara incolacita... dar tu, tu ai crezut ca e prea mare casa casa si ai vandut-o... te-ai mutat cu sufletul gol si mintea pustie intr-un apartament luxos cu vedere la ferestrele din vitralii rosii ale bordelului de pe strada mea...