Azi am pasit pe strada ta, in orasul tau, am trecut pe langa
usa ta, dar sunt ani de cand tu nu mai locuiesti acolo, si e
ciudat...totul pare neatins de timp dar, totusi, nimic nu mai recunosc. Eu sunt in strada si astept sa te
vad venind; te vad vesel, zambesti cu trecutul de mana, caci viitorul
l-ai lasat in grija mea... te astept si tu intarzii, intarzii mai mult ca niciodata. Privesc
spre fereastra, eu am inchis ultima geamul... si asa a ramas de atunci,
nici cheia nu se mai potriveste, nici visele mele nu le gasesc... o
amintire e prezentul meu! Bate vantul, teii se scutura... iti placea sa
deschizi ferestrele larg si sa simti parfumul lor... Iti umpleai plamanii cu arome proaspete si zambeai cerului spunandu-ti, incet, ca il iubesti. Tu iubeai natura si animalele, pasarile si oamenii deopotriva, tu iubeai poezia si plimbarile, iubeai istoria si tara noastra, iubeai linistea si adevarul, ma iubeai pe mine... dar tocmai viata ta nu o iubeai!Bate vantul mai tare, flori de tei ma izbesc... tu ma cuprinzi in brate si ma alungi din strada ta. Te caut, te strang in pumn, ma zgarii, ma musti, ma arunci in viitor... Pe strada ta sunt singura, e noapte si ma cobor, infranta langa tei. Caut acum sa acopar urmele pasilor tai cu toate frunzele lor, sa pastrez caldura corpului tau... dar pamantul e prea rece... mi-a furat si ultima particica a existentei tale...
" Asa mor visele pe rand si noi zambim si ne uitam departe... sa nu stie nimeni ca venim de la ingropaciune."
<Octavian Goga>
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu