luni, 9 iunie 2014

Scrisoare din desert

     L-am asteptat ani de zile, in liniste si in rugaciune. Azi a venit. Mi-a zambit ca unui strain. Avea ochii umezi. Pierduse acolo sclipirea din priviri. Nici glasul nu mai era puternic, nici gesturile nu i le mai recunosteam. Incercam sa-l recompun din amintiri...dar el, el nu pastra nimic din barbatul de atunci. Se supunea tacut si disperat unei promisiuni. Am stiut asta cand, in buzunar, i-am gasit scrisoarea.

Iubitul meu...
                    ...nu stiu daca am voie sa te mai numesc asa, dar nu as gasi alte cuvinte mai potrivite...
     Vei veni acasa si nu ma vei gasi. Ma vei striga de trei ori si nu iti voi raspunde. Apoi vei vedea ca lipseste icoana din hol. Vei intra in dormitorul nostru si vei cauta cu privirea poza noastra. Nu o vei mai gasi. Vei observa ca florile s-au ofilit. Vei intra in bucatarie si vei gasi cafeaua proaspat facuta. Pe masa vei gasi scrisoarea asta. Vei sti ca am plecat. Te vei aseza pe jos, obosit, ingandurat, cu bratele cazute. Vei largi nodul de la cravata si vei fi gol in minte. Vei ramane cu privirea atintita in pamant cautand urma pasilor mei. Stiu asta pentru ca asa am fost si eu in ultimele nopti. Te cautam in somn si patul era gol. Tresaream speriata si alergam la usa. Nu erau pantofii tai...apoi alergam in gradina, speram sa te gasesc sub nuc...dar nu erai nici acolo. Ramaneam sprijinita de pamant si adormeam plangand. Dimineata ma trezeam in bratele tale. Ma sarutai pe frunte si-mi pregateai micul dejun. Imi spuneai zambind ca a fost doar un cosmar. Am crezut asta pana azi cand rasaritul m-a gasit in gradina, langa tulpina nucului.
     Te las liber. Privirea ta este din ce in ce mai pierduta in amintirile dunelor si gandul tau se rataceste din ce in ce mai des pe strazile indepartate ale tarii tale. Ma iubesti. Stiu ca ma iubesti, dar viitorul tau se supune trecutului, copilariei tale, culturii tale. Te dezleg de noi. Te vreau fericit. Stiu ca acum tu zambesti, strangi hartia in pumnul tau si iti spui ca esti fericit cu mine, dar sa stii ca fericirea ta dureaza doar secunde. Eu vreau sa fii linistit si impacat cu tine, asa vei fi fericit o eternitate. Fericirea, nu e alegerea ta, e alegerea mea! Nu trebuie sa-mi raspunzi. Stiu ce vrei sa-mi spui si nu vreau sa te aud. Nu trebuie sa-ti ceri iertare. Poate eu ar trebui sa-mi cer iertare pentru scrisoarea asta si pentru ca nu ti-am spus adio prinvindu-te in ochi. Nu sunt lasa, doar mi-e frica de imbratisarea ta. Si apoi, eu sunt plina de sange si de durere, nu te pot lasa sa ma vezi asa. Vreau sa ai o amintire frumoasa despre mine.
     Ti-am auzit rugaciunea din miez de noapte. Nu eram in gradina, langa nuc, asa cum erai tu obisnuit sa te astept. Eram chiar in spatele tau si te priveam sleita de puteri si sufocata de durerea glasului tau. Erai sincer, atat de sincer ca fiecare ruga a ta ma izbea ca un bici umed. Fruntea ta lovea pamantul si ranile lasate le voi purta pe umeri toata viata. Iti cereai iertare pentru dorinta ta de a ramane langa mine, iti cereai iertare pentru impotenta de a-ti urma invatamintele. Sa stii ca Dumnezeul tau te iubeste. Te asculta si El tacut ca si mine. Am fugit speriata in gradina. Am cazut in genunchi langa nuc si L-am rugat pe Dumnezeul meu sa-ti ia povara grea de a ma fi iubit si sa-mi lase mie pacatul mangaierilor tale! Te las sa-ti respecti promisiunile! Ea te asteapta, rugandu-se la acelasi Dumnezeu ca si tine sa te intorci. Ea te iubeste si-ti ofera tot ce are mai de pret un om: timpul si varsta ei! Du-te! Fugi in tara ta si devino cel mai frumos si curat mire! Pacatul tau il voi purta cu mine! Radacinile si stramosii te cheama. I-am auzit in vis. M-au implorat sa-ti dau drumul. Si ochii aceia negri...ochii aceia ma urmaresc in fiecare noapte. Le vad privirea sfarsita, trista... sunt ochii mamei tale! Si ea te asteapta! Si ea te iubeste! Ti-a pregatit costumul de nunta! Vei fi frumos! Trebuie sa-mi promiti ca vei fi frumos! Vei zambi asa cum zambeai cand m-ai cunoscut.
     Sa nu te ingrijesti de mine. Eu sunt acum in patul unui alt barbat. Nu il iubesc. Nici el nu ma iubeste. Dar m-a iubit candva si-si aminteste... si apoi, ne inchinam aceluiasi Dumnezeu! Va fi usor! Sa nu-ti faci griji! Te voi uita in bratele lui si-n rugaciunile mele! Iti promit ca pacatul tau de a ma fi iubit am sa-l car cu mine in eternitate.
     Nu! De ce plangi acum? Nu ai voie! Eu te iubesc! Si ca sa vezi cat te iubesc, ti-am pregatit bagajul si ti-am cumparat bilet. Vei ajunge acasa in ziua nuntii tale!

2 comentarii: