In alta viata...

 

     E dimineata unei noptii de aprilie. Cobor in gradina si ma intind pe pamantul umed de roua, printre narcisele proaspat inflorite. Nu am nevoie de lampa; luna lumineaza in jur si face ca ramurile abia infrunzite ale pomilor sa para brate de faraoni indreptate spre inalt, cerand parca indurare. Mi-as fi dorit sa-ti fi adunat toate narcisele si sa-ti fi facut cale spre mine din petalele lor albe si fragile. Mi-as fi dorit din crengile copacilor sa-ti fi inaltat altar de jertfa si sa astept soarele amiezii sa aprinda vreascurile; sa ard acolo, intre pamant si cer, in fata ta si a narciselor. Dar n-ai sa vii. Tu n-ai sa te mai intorci niciodata. Nici nu te astept. Nu te judec si nici nu te cert. Nu-ti cere iertare pentru alegerea ta. Mai bine iarta-ma tu pe mine! Iarta-ma pentru sangele care-mi curge prin vene, pentru Crezul meu atat de diferit de al tau. Iarta-ma ca m-am nascut atat de departe de tine, ca nu stiu sa-ti vorbesc in limba ta, ca nu stiu sa-ti scriu te iubesc cu literele alfabetului tau, iarta-ma! Iarta-ma ca acolo, sus, am ales un destin diferit de al tau, iarta-ma pentru lasitatea cu care am fugit de tine atunci, cu sute de ani in urma, atunci cand, de frica de a te imparti cu cealalta, am lasat tot sangele din mine sa curga pe nisipul desertului. Iarta-ma caci iubirea de atunci o platesc cu lipsa ta de acum. Iti multumesc ca m-ai cautat in viata asta si iti multumesc pentru fiecare lacrima stearsa de pe obrazul meu. Iti multumesc pentru ca, oferindu-mi trupul tau, mi-ai iertat pacatul din trecut.
     Iarta-ma pentru sacrificiul tau de a ma gasi, iarta-ma pentru anii pierduti departe de desert, iarta-mi vocea care te chema necontenit in vis. Eu te stiu dintotdeauna, te stiu din amintirile cu printi si printese, din amintirile cu piramide, din amintirile de pe malul Nilului. Stiu ca te-am iubit in desert si mai stiu ca am calcat, supusa, pe urmele pasilor tai. Vocea si privirea ta sunt aceleasi, le recunosc! Si mainile tale au aceasi putere ca atunci si mirosul pielii tale mi-l amintesc si gesturile tale le-am purtat mereu in mine.
     Iarta-ma pentru ca parul meu a pierdut aroma khamsin-ului si ca trupul meu nu te-a asteptat. N-am stiut cine sunt si de unde vin pana in ziua in care te-am intalnit. Cu ce dor te-am strans in brate atunci si tu imi repetai numele, un nume pe care niciodata nu-l mai auzisem, dar la care sufletul meu tresarea si raspundea cu lacrimi. Dar ai venit tarziu...acum eu nu-ti mai pot oferi nimic mai mult decat o gradina cu narcise si un rug de crengi proaspete. Te las sa pleci, te rog sa pleci! Intoarce-te in lumea ta, te asteapta nisipul si dunele si camilele si alti ochi curati si alt san neatins. Fugi! Si eu am fugit candva din prea multa iubire pentru tine. Acum, din aceasi iubire, vreau sa fugi tu. Sa nu-ti pese de mine, caci nici mie atunci nu mi-a pasat de tine. Te voi cauta eu, peste alte sute de ani, atunci cand pacatul meu va fi iertat.
    Acum eu mi-am ales o calauza diferita de a ta; iti respect cultura dar imi iubesc religia. Muzica ta imi curge prin vene si dansul...dansul il cunosc din vesnicie. Am dansat asa cum niciodata nu o mai facusem inainte, am dansat doar pentru tine, am dansat ca si cum locul meu era in fata ochilor tai, am dansat cu sufletul si m-am nascut a doua oara din bratele tale. Ti-am cazut la picioare si as fi vrut sa uit tot trecutul, as fi vrut sa uit traditiile si credintele, sa las tot si sa ma intorc cu tine in desert. Dar e prea tarziu. S-a luminat de ziua. Va rasari soarele si va aprinde flacarile altarului. Ma urc pe rug si astept cuminte un alt destin. Iti promit ca ma voi naste cu ochi negri, dintr-un alt pantec, undeva, in desert, intr-o oaza linistita.