Azi nu mai sunt eu!

 

     Ce pacat ca am murit pentru tine... caci am murit! Sa nu ma mai cauti, caci am murit! E mort totul in jurul meu, si florile, si animalele si nici aer nu mai am sa respir. E prea mult sange in jurul meu, pana si lacrimile sunt rosii... pacat... vroiam sa mai traiesc, vroiam sa respir aerul primaverii si apoi al toamnei, vroiam viata ta caci pe a mea ti-am vandut-o prea ieftin... Sa nu ma cauti in poze, caci nu sunt eu! Eu am murit! Sa nu ma mai astepti sub teiul nostru, caci nu mai vin! Sa nu mai pui doua tacamuri la masa, caci nu o sa mancam impreuna, nici in seara asta si nici niciodata. Sa nu-mi mai aduci tuberoze, parfumul lor niciodata nu o sa-l mai respir; nici macar nu cred ca l-as simti. As putea sa cred ca ai murit tu, dar nu! Nu! Tu esti mai viu ca niciodata! Toata iubirea mea si tot viitorul meu le-ai strans, avar, in pumnul tau. Acum te simti puternic, te simti invingator! Pana si trupul meu l-ai deformat, l-ai crapat, la fel cum seceta despica pamantul in miezul verii. Sa nu ma mai cauti, caci nu ma vei mai gasi niciunde. Ceva iesit din tine mi-a sfasiat carnea ca o haita de lupi flamanzi. Oasele mi-au ramas imprastiate pe campuri. Vulturii au adunat toate resturile; nu ma poti recompune! N-as mai privi la fel, n-as mai zambi ca un copil si apoi, nici fluturii nu mi-ar mai cauta pielea pentru a se odihni.
     Intai mi-ai taiat o mana si nu am mai putut sa te imbratisez. Apoi, mi-ai taiat piciorul si am ramas langa tine, cazuta. Niciodata n-am mai putut ingenuncha in frumusetea amintirilor, dar te-am urmat tacuta, schiopatand. Dar azi, azi mi-ai taiat pletele si m-ai acuzat ca sunt nebuna... M-am pierdut in ropotul pasilor tai, m-am amestecat cu tarana si mi-am uitat cuvintele. Azi, azi nu mai sunt eu! O urma a mea o poti gasi in fiecare oglinda in care m-am privit. Atunci eram frumoasa! In noptile reci, cand pomii se indoaie la pamant si pasarile se ascund, in noptile cand cerul plange, o sa-mi asculti urletul. Te voi blestema! Te voi blestema cu traznetul, cu vuietul copacilor, cu durerea mortii! Voi fi atunci puternica! Voi fi mai puternica decat tine! Voi putea inota in lacurile muntilor si voi putea zbura in imensitatea deserturilor! Voi putea atunci sa alerg cu leii din jungla si sa mananc cu zeii la masa. Tu insa vei ramane aici, in balti de sange, un muritor flamand...cersind iubire...

Promisiune catre ingeri!

Ghidul meu, deschid cartea amintirilor si vorbele tale imi lumineaza drumul! Invataturi de aur imi indreapta pasii catre dreptate, voi ramane un om corect si voi lupta cu aceasi sabie ca si tine, nepatata de compromisuri mediocre. Voi dovedi, tata, ca intr-o lume imorala, mai exista inca decenta de a fi integru! Scutul meu este sangele tau si vreau sa il sfintesc in fiecare zi, prin vorbe, prin fapte! Si voi calca pe urmele stramosilor mei si din faptele lor voi construi o calauza! Puterea ta de a fi corect in ruinele unei societati murdare, imi da demnitatea de a privi pe oricine in ochi si nu voi clipi, tata, voi sta dreapta in fata tuturor! Prin venele mele nu voi lasa sa curga lasitatea si nici nu ma voi tara vreodata in mocirla pentru un loc caldut in societate. Valorile tale stau in cufere de argint si-mi dau directia la fiecare cumpana a vietii. Voi dispretui ceea ce tu ai dispretuit si niciodata nu voi lasa orgoliul meu sa calce in picioare virtutile altora! Da! Da, tata, caracterul tau si faptele tale vor fi Biblia mea! Voi preacinsti amintirea ta in fiecare clipa si nu voi pierde niciodata mandria de a ma fi crescut mainile tale!